Momente din istoria meteorologiei

Pe fondul general de teama fata de stihiile naturii,omul a fost preocupat de fenomenele atmosferice inca de la inceputurile sale pe planeta Pamant.

Meteorologii de astazi spun chiar ca primele reguli empirice asupra mersului local al vremii se pierd in preistorie,dar se regasesc,pana astazi,in folclor.

Lumea antica,prin personalitatile sale celebre a cautat si a gasit raspunsuri,adesea fascinante,cu valoare de reguli,unor probleme ale invelisului de aer cum ar fi:miscarea aerului si producerea vantului,formarea norilor,producerea fulgerelor,etc.In Atena antica au aparut chiar unele instrumente pentru determinarea directiei si intensitatii vantului. Iata cateva nume de referinta:

Herodot (484-425 i.Hr.) marele geograf si calator al lumii antice face insemnari de finete asupra unor fenomene de vreme,ca si mai recentul sau urmas, Teofrast care a trait in perioada 372-387 i.Hr.; si in scrierile lui Platon (427-347 i.Hr.) transpar preocupari meteorologice.

Cea mai valoroasa lucrare,despre aer,din acele timpuri este                                                        „METEOROLOGIA” lui Aristotel (384-322 i.Hr.).Meteorologii o considera ca pe un prim tratat al stiintei lor deoarece in cadrul ei se fac aprecieri asupra atmosferei,se descriu anumite fenomene meteorologice carora li se incearca explicatii cauzale,se studiaza originea apelor si formarea viiturilor.Iata ce noteaza Aristotel in monumentala sa lucrare:”Totdeauna vedem cazand apa care a fost ridicata.Chiar daca nu exact aceeasi cantitate de apa vine inapoi intr-un an sau intr-o anumita perioada,tot ceea ce a fost ridicat se intoarce”.

Seneca (4  i.Hr….65 d.Hr.) ofera mai tarziu interesante explicatii asupra formarii fulgerelor ca rezultat,citez, al „ciocnirii norilor de ploaie”,in lucrarea sa „Naturales questions”.

Ptolemeu, astronomul grec plasat de istorici a fi trait in intervalul 90-168 d.Hr.,face primele referiri asupra refelctiei atmosferice,fenomen pe care il considera posibil numai datorita existentei invelisului gazos planetar,acesta determinand abaterea razei vizuale a unui observator,ce ar privi de pe Pamant,diversii astri de pe bolta cerului.

Cu asemenea contributii,nu este de mirare ca denumirea de METEOROLOGIE,pastrata pana astazi,este de origine greaca: meteoros insemnand „ceea ce este sus” ,sau „ridicat la cer” sau „fenomene si corpuri ceresti” sau ” domeniul aerului”,iar logos insemnand „cuvant” sau „conceptie” sau „gandire” sau „spirit”.Asadar intr-o formula simpla dar vlabila in timp,putem spune ca: meteorologia reuneste astazi,ca si pe vremea lui Aristotel,totalitatea cunostintelor despre atmosfera si fenomenele sau procesele ce se produc in cuprinsul ei (s-a modificat numsi „totalitatea cunostintelor” ca carei dinamica este impresionanta mai ales in ultimul sfert de veac).

Iata in continuare,momente cheie ale evolutiei istorice a meteorologiei ca domeniu de cunoastere:

-Inceputul secolului XIV in Anglia marcheaza efectuarea unor observatii meteorologice sistematice (conform posibilitatilor tehnice de atunci) pe o durata de 7 ani,in localitatea Driby,de catre Wiliam Merle rectorul Universitatii din acel oras;

-In jurul anului 1600 Galileo Galilei inventeaza termometrul cu coloana de lichid;

-In 1644 Evangelista Torricelli,elevul lui Galilei,inventeaza barometrul cu mercur.Foarte rapid urmeaza inventarea unor tipuri de higrometre si anemometre;

-In 1648 Pascal demonstreaza matematic ca aerul are greutate si pune bazele hidrostaticii aerului;

-In 1659 Robert Boyle stabileste relatia intre volumul si presiunea aerului impulsionand cercetarile teoretice;

-In 1665 C. Huygens imagineaza prima scala termometrica intre doua repere si anume: punctul de fierbere si punctul de inghet al apei;

-In 1673 Robert Hooke,fizician englez,construieste primul barometru aneroid;

-Catre sfarsitul acestui al 17-lea secol,astronomul Halley face publica teoria sa asupra formarii si permanentei vanturilor alizee  si a musonilor;

-In 1735 acelasi celebru Halley isi prezinta teoria asupra relatiei incontestabile ce exista intre permanenta,directia si intensitatea vanturilor alizee si miscarea de rotatie a Pamantului in jurul axei proprii,pune accentul cuvenit supra devierii alizeelor de la o directie teoretica nord-sud si respectiv sud-nord (pentru cele doua emisfere) la cea reala care este NE-SV si respectiv SE-NV,deviere indusa de permanenta miscarii de rotatie a geoidului cu toate invelisurile sale (deci si atmosfera),in jurul axei polilor;

-Dupa 1750 Benjamin Franklin face descoperiri remarcabile asupra electricitatii atmosferice iar Lavoisier si Dalton asupra naturii,starii si compozitiei aerului;

H.B. Saussure realizeaza in 1783 primul higrometru cu fir de par,iar J.Woltzmann primul anemometru in 1796;

-In 1780 ia fiinta Societatea Meteorologica Palatina cu sediul la Manheim,care supravietuieste pana in 1795 cand Manheimul capituleaza.In cadrul acestei societati functiona o retea de 39 statii de observatie amplasate in mai multe tari,dintre care 14 in Germania si 4 in S.U.A. Erau dotate cu instrumente comparabile si etalonate:barometre, termometre si higrometre de tipul celor descoperite pana la acea data.Numai unele aveau insa cate o girueta si cate un pliviograf.Este memorabil ca toate cele 39 de statii executau observatii in acelasi mod deci se supuneau unor instructiuni identice ceea ce in observarea atmosferei urma sa se demonstreze a fi esential.

-In 1820 matematicianul german H.V. Brandes incearca sa stabileasca intr-o maniera sistematica,prima harta meteorologica,folsind in acest scop datele reale culese cu 37 de ani in urma de Societatea Meteorologica Palatina,pentru anul 1783.Ulterior,acest cercetator va incerca sa realizeze hartile perturbatiilor atmosferice care au afectat Europa in 1820 si 1821.Asfel anul 1820 marcheaza inceputul de drum al indispensabilelor harti sinoptice.

Cam in acelasi timp,de cealalta parte a Oceanului Atlantic,la New York,cercetatorul W.C. Redfield realiza pentru prima data o serie de harti care ilustrau traiectoriile unor cicloni precum si sensul miscariii aerului in cadrul lor.

In ambele incercari ca si in multele altele care au urmat pana la aparitia telegrafului,redarea grafica pe harti s-a facut la mult timp distanta dupa efectuarea observatiilor in natura (uneori decenii).Hartile realizate atunci erau deci folosite numai diagnostic,erau incercari grafice coerente de a surprinde evenimente atmosferice ce au traversat mari spatii geografice in anumite intervale de timp si pe care omul dorea sa le inteleaga fie si retroactiv cu mijloacele de care dispunea cunoasterea sa la acea data.

Asa au stat lucrurile pana in 1843…

Anul 1843, marcheaza usor omenirea:este anul in care Samuel Morse inventeaza telegraful.Imediat apare linia Washington DC-Baltimore prin intermediul careia se face transmiterea primelor avertizari de furtuna.

1850 este anul in care,la Washington DC se afiseaza public primele harti de furtuna realizate pe baza datelor transmise prin sistemul Morse,dezvoltat rapid in numai 7 ani scursi de la inventia lui Morse.

1855 este anul in care acelasi tip de harti dar pentru Franta este afisat public la Paris.

Legaturile din ce in ce mai stranse intre batranul continent si statele Lumii Noi au presupus dezvoltarea rapida a comertului,aceasta realizandu-se prin intermediul flotelor comerciale care au preluat toate rezultatele stiintei si tehnicii de pana atunci punandu-le in slujba imbunatatirii serviciilor lor.

De aceea si primele progrese in dezvoltarea serviciilor meteorologice ale secolului XIX,marea,mai precis oceanul le-a adus.Consensul,metodologiile unificate de observare s-au dovedit indispensabile.

1853 este anul in care locotenentul Maury din amrina S.U.A. a initiat, la Bruxelles in Belgia, prima conferinta internationala de meteorologie, cu adresa exacta asupra meteorologiei marine.

Au participat 10 tari (Belgia, Danemarca, S.U.A., Franta, Anglia, Norvegia, Olanda, Portugalia, Rusia si Suedia).Au fost 12 participanti ai meteorologiei din aceste tari dintre care 10 erau ofiteri de marina.Conferinta a avut drept scop uniformizarea observatiilor meteorologice marine si ea marcheaza,in istoria meteorologiei mondiale,prima etapa a instituirii unei cooperari internationale reale.

14 noiembrie 1854 este ziua distrugerii multor nave de razboi franceze angajate pe Marea Neagra,in razboiul Crimeii.Aceasta funesta zi a devenit reper pentru o noua etapa de dezvoltare a meteorologiei ca domeniu de cercetare cu implicatii majore in societate.Este vorba despre furtuna extrem de violenta si neasteptata pentru fortele beligerante ajunse sa se infrunte in Marea Neagra pe care nu o cunosteau de fel,furtuna care a determinat catastrofa navala amintita.Astronomul savant Le Verrier,insarcinat de Ministrul de Externe al Frantei lui Napoleon al III-lea,sa studieze cauzele dezastrului fotei franceze a ajuns la concluzia ca „un vartej de furtuna” traversase Penninsula Balcanica si patrunsese in forta deasupra Marii Negre.Acest „vartej”,cu vanturile sale si cu valurile uriase provocate,a spulberat pur si simplu flota angajata in razboi,participantii nestiind nimic despre „secretele” vremii din aceasta parte a lumii si din pacate nimic despre cauzele care-i determinasera pe antici s-o numeasca „Marea Neagra”.Le Verrier afirma ca daca s-ar fi dispus de informatii anticipate,catastrofa ar fi putut fi evitata .Asa a aparut stricta,necesitatea  instituirii unui sistem de veghe,bine organizat,in cadrul caruia o retea de statii meteorologice sa poata furniza informatii asupra unor observatii coerente si folosibile in scopuri prognostice.

…Si astfel s-a scris prima pagina a Meteorologiei Sinoptice…

La numai 19 ani dupa razboiul Crimeii cercetatorii pusesera deja in opera colaborarea intre state pentru coroborarea datelor de observatie asupra aerului care nu cunoaste si nu respecta nici un fel de granite omenesti.

In 1873 la Viena avea loc Primul Congres Meteorologic International la care au participat 32 participanti a 20 guverne.Congresul acesta a decretat necesitatea efectuarii observatiilor meteorologice pe tot globul si constituirea unui fond pentru instalarea de statii meteorologice in punctele cele mai izolate de pe glob (pe anumite insule).

Pentru a se realiza un asemenea deziderat s-a infiintat in  acelasi an 1873,Organizatia Meteorologica Internationala,O.M.I. care a functionat continuu pana in 1914 si din nou,dupa Primul Razboi Mondial incepand  din 1919 pana in 1947.De la aceasta data O.M.I. s-a transformat in O.M.M., pentru ca dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial,se impunea din ce in ce mai clar,o colaborare meteorologica interstatala coordonata de o organizatie interguvernamentala.

In concluzie ,incepand din 1854 si pana in anul 2008 meteorologia s-a diversificat si superspecializat incredibil de mult,lucrul acesta fiind posibil prin folosirea tehnologiilor performante si a sistemului informational.

In Romania primele observatii meteorologice nesistematice,dateaza din:1770 la Iasi, 1773 la Bucuresti si 1851 la Sibiu;ele au fost cu totul sporadice.

Dupa 1854 lucrurile s-au precipitat,astfel ca in 1859 la Sulina au inceput observatiile meteorologice sistematice.

In 1884 la 30 iulie a luat fiinta Institutul Meteorologic Central condus de eruditul inginer Stefan Hepites.

In 1885 a aparut primul buletin meteorologic oficial al institutului,realizat in intregime de directorul sau Stefan Hepites.

1891 Stefan Hepites este ales membru in Comitetul International de Meteorologie la Conferinta de la Munchen.

1900 La Expozitia Internationala de la Paris,Serviciul Meteorologic al Romaniei primeste medalia de argint si «Diploma de onoare».

1915 Incepe efectuarea sistematica a sondarii atmosferei cu balon pilot,la statiile meteorologice militare.

1922 Inep sondaje aerologice experimentale.

1925 Se organizeaza Serviciul sinoptic de prevedere al vremii.

1930 Se construieste (la aeroportul Baneasa) primul Observator Meteorologic,care devine si centru de formare profesionala.

1936 Se organizeaza reteaua de observatii sinoptice de stat si incepe sistematizarea sistemului meteorologic national.

1938 Herovanu Mircea initiaza primul program complex de fizica atmosferei si balneo-climatologic din Balcani.

1941 Incepe activitatea de sondaj cu avionul la Bucuresti.

1942 Incepe activitatea de radiosondaj pe aeroportul Bucuresti Baneasa,folosindu-se radiosondele LANG.

1946 Topor Nicolae (1911-1987) elaboreaza primele prognoze pe lunga si foarte lunga durata.

1948 Romania ratifica Conventia de la Washington din 1947 si schimba calitatea de membru fondator,cu aceea de membru cu drepturi depline al Organizatiei Meteorologice Mondiale.Se infiinteaza la Bucuresti prima Scoala medie tehnica de meteorologie.

1949 Herovanu Mircea infiinteaza (la Afumati) Observatorul de Fizica Atmosferei.Consiliul stiintific al Institutului Meteorologic aproba programa analitica de specializare in domeniul meteorologiei la Facultatea de Matematica si Fizica din cadrul Universitatii din Bucuresti.

1957 Se infiinteaza Observatorul Aerologic Constanta.

1960 Se implemeneaza o metoda grafo-analitica de calcul numeric al hartii probabile pe 24 h pentru nivelul de 500 hPa.

1965 Besleaga Nicolae infiinteaza Laboratorul de meteorologie dinamica.Se realizaeaza primele integrari numerice ale modelelor de prognoza numeirca,folosind calculatorul.

1966 Statia meteorologica automata de conceptie romaneasca este prezentata in stare de functiune la prima Expozitie Mondiala de statii meteorologice automate,de la Geneva.

1967 Se instaleaza la Bucuresti primul radar meteorologic.

1970 Ia fiinta Institutul de Meteorologie si Hidrologie,prin alipirea activitatilor de hidrologie celor de meteorologie.Se organizeaza Oficiul de Calcul al Institutului de MEteorologie si Hidrologie.Se infiinteaza primele statii din reteaua de supraveghere a poluarii de fond.

1990 Meteo France propune o colaborare cu tarile din Europa Centrala si de Est (proiectul ALADIN – Air Limitée Adaptation Dynamique Développement International) in domeniul prevederii numerice a vremii,cu scopul de a dezvolta un model numeric de prevedere a vremii,care sa fie integrat pe domenii mici,la rezolutii inalte.

1992 Se instaleaza sistemul de stocare/prelucare a datelor climatice (CLICOM).

1997 Modelul ALADIN devine operational la Bucuresti,insemnand o schimbare semnificativa a sistemului de prevedere numerica.

1999 Se initiaza proiectul privind sistemul meteorologic national integrat (SIMIN).Se instaleaza o statie de receptie si prelucrare a datelor (numerice) ale satelitilor americani (NOAA) de pasaj.Se pun in functiune (la Bucuresti si Craiova) primele doua radare meteorologice Doppler (in banda C) si se instaleaza primele 12 statii meteorologice automate.

Pana in 2008 intrasera in functiune 8 radare meteorologice de mare performanta.

Bordei-Ion Ecaterina, Gabriela Taulescu,2008: „Probleme de meteorologie si climatologie pentru ecologi”, Ed. PRINTECH Bucuresti

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Meteorologie, Momente din istoria meteorologiei și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Momente din istoria meteorologiei

  1. emilian zice:

    va multumesc frumos…………….si sper ca pe viitor sa adaugati informatii mai aprofundate despre meteorologie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s